Loading...

Cum sa ne iubim copiii neconditionat

Cum sa ne iubim copiii neconditionat

Cei care-si iubesc copiii “cel mai mult atunci cand…” ar fi bine sa inspire adanc inainte de a incepe cartea “Parenting neconditionat” si sa faca totul pentru a citi cu o minte deschisa. Pentru ca domnul Alfie Kohn vine cu un concept care pare atat de inofensiv, dar care taie fara drept de apel cele doua sfori manipulatoare ale iubirii parintesti de sub semnul lui “daca” – pedeapsa si recompensa. Ce ramane dupa ce marioneta a fost desprinsa de maestrul papusar? Un cuplu in care copilul este recunoscut de la bun inceput ca om liber si demn de respect, iar parintele renunta la dozarea farmaceutica a dragostei per obiectiv indeplinit de catre copil.

Cand treaba mare e prea mare pentru puterile unui copil

Constipatie psihogena copil 2 ani

N-as fi crezut niciodata ca wc-ul poate fi o gaura prin care se poate ajunge in Tara Durerilor. Dar uite ca o „simpla” enterocolita a stelutei ne-a proiectat pe toti 3 intr-un univers al fricii, al durerii si al frustrarii maxime.

In cazurile astea, constipatia e suspectul de serviciu. Asa ca nu m-as fi asteptat ca 3 – 4 scaune diareice sa-i provoace o asemenea spaima de a face treaba mare incat sa refuze sa faca pana in clipa in care mecanismele propriului ei corp sa-i duca frica la paroxism.

Desi n-am vazut-o sa sufere din cauza scaunelor (super)moi si nici nu s-a plans de nici un disconfort, dintr-o data a refuzat cu toate puterile sa se aseze pe wc pentru altceva decat pipi. Dintr-o data, s-a catarat in bratele mele si nu s-a mai dat jos de acolo vreo saptamana. Ale mele, ale buncii, ale tatalui – ale celor a caror iubire o ajuta sa indure mai usor lupta continua cu propria biologie. Singurul mod in care isi putea aduna puterile era sa stea lipita de careva dintre noi. Sa ne sleiasca pe noi de puteri.

Cum iti raspunde un copil caruia ii vorbesti ca unui adult

De ce sa-i vorbesc copilului ca uui adult

Steluta si-a dat seama rapid ca vorbele o pot duce mai departe decat ar putea-o duce picioarele, asa ca a inceput sa vorbeasca putin inainte de 1 an. Si nu-i mai tace gura de-atunci!

Eu practic cu voluptate tacerea oricand, oriunde si cu oricine in afara de ea. Sirul neobosit al intrebarilor ei in cascada ma obliga la raspunsuri. Si-i raspund serios, argumentat, logic. Ca unui om mare. Iar asta atrage mirari din partea altor oameni mari.

Asa cum s-a intamplat intr-o zi cand eram cu ea in centru si-am intreabt-o, in carca mea fiind, „ce asteptam la semafor?” Doamna de langa mine s-a intors mirata sa vada cu cine vorbesc si de ce-mi trece mie prin cap c-ar trebui sa-i explic ceva copilei care, aflata in spinarea mea, n-ar fi avut oricum ocazia sa o zbugheasca in strada. „Omuletul ghebeeee!!!”, a raspuns steluta mea cu bucurie.

Recenzie carte copii: „Meduza Oscar si Circul Coralii”

Recenzie carte ilustrata pentru copii "Meduza Oscar si Circul Coralii"

Când artistul circar preferat e luat ostatic de auto-proscrişii lumii marine, meduza Oscar şi prietena lui, creveţica Gabi, redau tuturor şansa de a se integra într-o lume frumoasă tocmai pentru diversitate. Pentru că reprezentaţia continuă a lumii este adevăratul spectacol. Dar asta e o concluzie de om mare – copiii rămân cu aventura cu final fericit a celor doi prieteni printre lupii de mare care par a fi singurii incomodaţi de dinţii lor ascuţiţi.

Varsta perfecta pentru a face copii

Varsta potrivita pentru a face copii

Daca ești femeie si te grabesti sa faci copii doar pentru a nu ajunge “la o varsta”, ghici ce! Lupta cu ceasul biologic e pierduta inca dinainte sa naști, pentru ca marea majoritate a ovulelor tale se formeaza si mor pe când ești inca in burta mamei. Așa ca ai face bine sa le cheltui cu chibzuință pe cele ce ți-a mai rămas.

Cei mai intensi doi ani

Cum sa nu te plictisesti in concediul de materntate

„Si, nu te plictisesti?…” E una din intrebarile intentionat subversive pe care le aud de un an si ceva incoace, de cand ‚stau’ acasa sa am grija de steluta mea. Asta-i intrebare de om fara copii sau de parinte ‚in timpul liber’.

Da, e multa rutina. Multa munca fizica, repetitiva, multa oboseala. Progresele nu-s peste noapte si, pentru cine nu le traieste din primul rand, n-au deloc amplitudinea pe care o simt eu. Ha, isi tine capul singura! Maaaare branza! Pfff, se rostogoleste pe burta… Si-ar trebui sa cad in extaz?! A facut un singur caca, de o consistenta standard? Femeie, asta te face pe tine fericita??? Lumea ta a ajuns sa fie chiar atat de mica?

Scrisori pe intuneric

Poveste despre Mos Craciun

Povestea a inceput la nervi. Avertizata sa inceteze cu aruncatul mancarii peste bordul tavitei proprii, steluta ma-ntreaba a infinita oara de ce sa nu arunce. “De florile dalbe”, a marait exasperarea mea. Si asa am ajuns la pletele dalbe, ale cui?, ale lui Mos Craciun, cine e Mos Craciun?, stai asa, puiule, sa-ti arat. Si i-am aratat: cana de la Milka, mosul cu costum rosu, sacul mare de jucarii, brazii incarcati de zapada, renii. Asta la prima miscare de rotatie a canii in jurul propriei axe. La urmatoarele, povestea a inceput sa se toarca din ce in ce mai bogat.

De ce aleg sa promovez afacerile de familie

Dupa ce am fost si angajat, si angajator m-am hotarat: jobul ideal pentru mine este acela de mama cu pasiuni. Insa pentru asta ar fi trebuit sa ma marit din interes si e un pic cam tarziu acum. Pentru ca nu pot conta la nesfarsit pe laptele matern si va trebui sa pot pune si eu o felie de paine pe masa copilului meu, incerc sa-mi gasesc un nou drum profesional.

Am lucrat cu si pentru companii destul de mari. Am ajuns la struguri – sunt acri pentru gustul meu. Asa ca aleg sa fiu om de nadejde pe copywriting si marketing pentru micile afaceri de familie din mai multe motive, toate egal importante pentru mine.

Despre ruperea si repararea relatiilor sau ce facem atunci cand costumul de super-parinte e la spalat

Ruperea si repararea relatiilor in parenting

Când îți propui în mod conștient să te perfecționezi în a fi un părinte cât mai bun, primul care e dezamăgit și demoralizat când nu-ti iese ești tu însuți. Și e firesc să fie așa, pentru ca, atunci când ratezi standardul autoimpus, cazi de la înălțimea unei ștachete fixate la mare înălțime. O lecție importanta e ca ruperea și repararea relațiilor cu propriul copil sunt exemple de viață autentică, mai valoroase decât un comportament consecvent regulamentar, dar neautentic pe alocuri.

Da, uneori nu te poți controla și tipi. Da, se-ntampla să fii dur, să n-ai răbdare, să te saturi până peste cap de fugărit copilul pentru pus scutecul. Da, uneori răbufnești în toată puterea exasperării si-a reflexului de autoapărare față de imensul consumator de energie care poate fi propriul tău copil, pe care îl iubești mai presus decât propria-ti viață tot timpul, cu excepția acelei secunde. Da, mâna poate fi dura, vorba poate fi grea, tăcerea poate lovi. Pur și simplu o sfeclești. Super-eroul plin de empatie, rabdare, respect si comunicare non-violenta ramane brusc in fundul gol. Ce-i de făcut?

Primul pas e să accepți și să înțelegi ca trebuie sa-ti acorzi întâi ție primul ajutor. Sa-ti dai timp și distanță pentru a prinde iar putere și discernământ de adult. Apoi, doftoricești durerea copilului tău. Onest până în pânzele albe, recunoscandu-ti în fata lui căderea, explicandu-i de ce coarda s-a rupt si-a pleznit. Vindecarea vine nu din încercarea de a-l face pe cel mic să uite greseala ta, ci din încrederea pe care i-o acorzi atunci când îl ajuți să învețe ceva din ea.

Azi am înțeles ca e nevoie de multă putere pentru a te ierta ca părinte și pentru a putea trece împreună cu copilul tău prin lecția vindecării. Dacă ai forta de a-i oferi și genul acesta de lecții, nu mai ai nevoie de nici un costum de super-erou.

Dragostea si rabdarea ca noua limba materna

Dragostea neconditionata e fara pedepse si recompense

„Nu e voie” e o replica-umbrela pentru cei lipsiți de răbdarea de a explica fiecare situație în parte. „Ești pedepsit” e pentru cei care aplică politica de forță a pumnului în gură până în clipa în care pumnul rămâne prea mic pentru a mai fi eficient. „Fă asta și îți dau…” e o momeală manipulatoare utilizată de cei care trag de sforile dependențelor sau ale nevoilor pentru a-si urni copiii. „E rușine!” e o vorbă de oameni ce trăiesc cu capul în nisipul convențiilor sociale, cărora oglinzile le sunt inutile, pentru ca n-au curajul să se privească în ele. Jignirile și bătăile sunt metode de disciplinare aplicate de cei care sunt părinți numai în fata biologiei.