Loading...

Dadman – Supereroul cu sort de bucatarie

Cumva, într-un mod misterios, toţi bărbaţii care nu ştiu de unde să-şi ia o furculiţă din propria casă sunt nişte grataragii de elită. Dacă eşti şi tu unul şi tocmai ce-ai devenit tată, să ştii că-i păcat să aştepţi ca puştiul tău să împlinească 16 ani pentru a-i servi prima masă pregătită de tine. Cum de ce până la 16 ani? Păi cine-a mai pomenit mici fără bere ?!?… Ca să nu mai zic că, de eşti tată de fată şi-ai nimerit modelul care se jenează să râgâie cu damf de hamei, adio amintiri culinare ştanţate cu frigăruile!

Sexul ca prim ajutor

Îmbrăţişez ca o caracatiţă fetiţa moale şi caldă care stă strâns lipită de mine. În întunericul camerei, vocea ei mică cere să-i spun o poveste. Nu pot scoate din mine decât o muţenie care mă apasă ca o lespede. Îmi vibrează tot corpul ca o alarmă de urgenţă şi sunt captivă în mine, fix acolo unde a-nceput din nou cinemateca erotică.

Povestile pentru copii si talcul lor terapeutic

povesti terapeutice

„Doar titi ramane mica” a inceput ca un dialog intre mine si steluta indragostita de intimitatea alaptarii. Transformand discutia intr-un text cu potential de poveste, am simtit ca poate sa fie de ajutor si altora. Doar ca nu stiam cum s-o pozitionez.

Alexandra Ilies, educator parental Parenting prin iubire, a limpezit lucrurile pentru mine. Si-am intrebat-o pe ea pentru ca am incredere in meticulozitatea si obiectivitatea cu care se documenteaza inainte de a emite opinii. Pentru ca propune parintilor un stil de educatie care ii tine cu picioarele pe pamantul dovezilor stiintifice si cu capul in norii iubirii neconditionate. Pentru ca-i creste mari pe cei care ii cresc pe cei mici.

Va invit sa cititi interviul de mai jos asa cum se citeste o carte – in liniste, fara graba si, poate, cu un carnetel pentru notite la indemana.

Inima de sub pielea de acuarelă – „Doar ţiţi rămâne mică”

poveste alaptare si intarcare blanda Doar titi ramane mica

„Doar ţiţi rămâne mică” e o poveste duioasă şi emoţionantă despre lunga îmbrăţişare a alăptării şi despre dragostea de mamă. De când am îndrăznit prima dată să mă gândesc la ea ca la o poveste şi pentru alţi copii decât steluţa, am ştiut că vreau să fie ilustrată cu oameni. A durat câteva luni bune până să găsesc pe cineva care să accepte subiectul şi care să deseneze oameni vii pe sub pielea de acuarelă. 

„Doar ţiţi rămâne mică”. Povestea creşte odată cu voi

Mi s-a tot zis „scrie, scrie, scrie”, dar n-aş fi pariat niciodată că prima mea carte va fi una pentru copii. Şi încă una despre alăptare prelungită şi înţărcare blândă! Dar 3 ani si 7 luni de alăptare în desfăşurare m-au adus aici. Şi pentru a merge mai departe, pentru a putea cu toţii să ţinem cartea aceasta în braţele în care ne stau şi copiii „încă” îndrăgostiţi de laptele de mamă, am nevoie de ajutorul vostru. Al tuturor!

Taranca de weekend

Taranii de weekend

In copilarie aveam oroare de mersul la tara: zaduf continuu si retragerea neglorioasa in porumb, pentru ca buda din curte era mereu bazaita de insecte prea mari chiar si pentru panzele de paianjeni de-acolo. Acum nu stiu cum sa fug mai repede la tara. Stau seara tarziu pe buda din curte si-n loc sa deschid Facebook-ul pe telefon, deschid larg usa spre gradina luminata de stele. Fericirea nu se jeneaza ca-s cu pantalonii in vine.

Sedinta foto de antreprenoriat

Dana Ganja sedinta foto antreprenoare

Indiferent cat de pudrata ori despletita m-as prezenta la o intalnire de lucru, competentele, experienta si talentul meu raman aceleasi. Uniforma de antreprenor imi ia ceva timp, dar imi si da ocazia de-a centra atentia pe ce-avem de muncit, nu pe mine. Mi se pare deghizarea ideala in cazurile in care am de vorbit cu oameni care nu vad esenta de aparenta.

Familia insulara

familii insulare

Ne-ntalnim de Pasti, de Craciun si la aniversarile unora dintre noi. Invadam casele parintilor de cateva ori pe an, cat le mai tin batranetile. Si unii dintre noi ne mai dam like-uri pe Facebook. Trei generatii de familii insulare, nici 50 km distanta. Un arhipelag „de ocazii”. Cred ca-i timpul sa crestem o generatie care sa-si gaseasca radacinile in sine.

Dumnezeul copiilor

Ce le spunem copiilor despre Dumnezeu

Ultima data cand am calcat intr-o biserica a fost la botezul stelutei. Asta pentru ca-mi place sa cred ca am o relatie mai apropiata cu Dumnezeu, nu doar una de weekend. In loc sa intru in religie pe usile institutiei de resort, traiesc cu usile sufletului meu larg deschise credintei. Deci imi vine greu sa-i explic fetei rastignirea, Invierea si toate celelalte simboluri.