Sufletele mari au nevoie de trupuri pe masura! Si, pare-se, de prelate! Cel putin asta pare sa fie conspiratia industriei confectiilor textile, care condamna o supraponderala ca mine la penitenta prin oprobiu public. Noroc c-am luat in apararea mea un consultant de stil vestimentar.

I-am zis Blandianei Horatiu c-as avea nevoie de ajutorul ei in alegerea unei rochii pentru o nunta. Si-a acceptat fara sa stea pe ganduri provocarea! Poate c-ar fi ezitat o secunda daca i-as fi enuntat de la inceput toate criteriile de selectie, dar tot mi-ar fi fost complice in a denunta lipsa de alternative vestimentare inteligente si de bun gust pentru masurile mai mari decat XL.

Cum arata rochia de nunta ideala pentru mine

Mi-am invatat lectia de la rochia mea de mireasa, care a fost superba, dar m-am topit in ea si-am facut mici rani pe interiorul bratelor, de la dantela cu pietricele aplicate pe ea. Cum de-acum m-am maturizat si nu mai am nici un motiv sa fiu vreo martira in alb, caut o rochie care:

• sa fie curajoasa – nu vreau o rochie in care sa ma ascund, vreau una in care sa fiu vazuta ca o rubiconda plina de umor si indrazneala
• sa nu fie neagra – merg atat de rar la evenimente, incat n-am nevoie de celebra little black dress; ii pastrez un loc in fata pentru cand voi merge la inmormantari
• sa fie colorata – am fost suficient de serioasa in adolescenta cu alb si negru; acum vreau roz, turcoaz, portocaliu, orice culoare vie
• sa fie midi – n-am picioare de mini, dar nici nu sunt dispusa sa asud sub clopotul unei rochii pana la pamant
• sa fie comoda – sa-mi permita sa intind mana dupa un pahar cu apa fara sa-mi puste matasea pe la cusaturi, sa nu-mi faca microdermoabraziune vreo dantela minutios lucrata, sa nu fie dintr-un material demn de-un costum de sudatie
• sa aiba un pic de maneca – pentru ca muschii bratelor se incapataneaza sa se ascunda sub un capitonaj prea gros de… pufosenie, dar si pentru ca am apucat sa ma bronzez ca tractoristii
• sa aiba un decolteu flatant – sutienul push-up nu face decat sa cada de sub sani cutia intreaga de creioane pe care le poate tine acolo in lipsa lui; decolteul trebuie sa coboare fix atat cat sa afiseze claviculele, singurele oase ramase cat de cat vizibile sub ninsoarea carnii
• sa nu-mi puna 10 ani in plus – imi ajung cei minim 10 ani adaugati de kilograme, nu-i cazul sa port ceva care sa ma imbatraneasca de parca m-as imbraca pentru propria inmormantare

Ce tinute propune consultantul de stil si de ce

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rochie alba cu imprimeu, cu top imprimat detasabil

Blandiana a zarit-o pe manechinul din vitrina si-a virat scurt pe usa magazinului. Ce noroc, rochia asta tocmai ce sosise din Polonia, in aer plutea inca mirosul discret al foliilor de plastic in care fusese impachetata. Si venise impreuna cu surorile ei mai mari, deci aveam bafta sa gasesc un 48 – 50 – 52 in care sa reusesc sa ma strecor.

Odata ce-am tras pe mine rochia dintr-un material ce imita pielea de sarpe, mi-am ascutit limba de vipera veninoasa si-am inceput sa ma critic in oglinda.

Plusuri: material rafinat, cu textura si imprimeuri in zona coapselor; tesatura plina, care preia din diferentele de nivel dintre colacei si manerele dragostei; culoare deschisa, imprimeu fresh; croi care imbratiseaza coapsele fix atat cat trebuie; croiul fluid al bluzei alungeste trunchiul si il echilibreaza in raport cu soldurile.

Minusuri: E de dorit ca imprimeul sa fie in partea de sus, pentru ca vreau sa atrag privirile in ambuscada in locul cel mai ingust. In plus, n-o pot purta fara bluzita de deasupra. M-am masurat o vreme in oglinda si m-a convins de treaba asta limitatorul de viteza pe care-l am instalat pe sub piele, imediat sub buric. Toate privirile incetinesc acolo si parca nu-mi vine sa-mi atrag compasiunea altora pretinzand ca astept bebe 2.

Avea si un pret de peste 300 de lei, ceea ce e prea mult pentru zgarcenia mea fata de mine, combinata cu izolarea sociala in care ma simt mai confortabil decat in orice haina.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rochie verde cu paiete negre

Aplicatiile negre de pe umeri sclipesc ca o noapte fierbinte si plina de promisiuni. Faldurile suprapuse pe coapse sfideaza cu eleganta orice preconceptii despre ura seculara intre soldurile curbe si liniile orizontale. Are nobletea de-a tempera felin provocarile astea cu o culoare plina, intensa, de umbra vie si fertila. Cum sa n-o ia Blandiana de pe raft?

Plusuri: n-are nevoie de nici un fel de tunning cu accesorii, pentru ca vine complet echipata. Invita la suete vizuale in partea de sus a corpului, puncteaza talia si-o invaluie, in acelasi timp, intr-un fald indulgent cu burtica de dedesubt. Rochia asta e toata un flirt carnal, nici n-ascunde, nici nu demasca.

Minusuri: ca sa nu recunosc din capul locului ca tot ce sta intre mine si ea e cardul si vidul de evenimente din viitor, as putea sa comentez ca nu-i o culoare suficient de vesela.

Dar adevarul-adevarat e ca si Blandiana ma sfatuieste sa chibzuiesc bine. E drept ca nu necesita investitii pe partea de accesorii, dar e o rochie care impune niste standarde si care cere sa fie purtata doar la iesiri de mare clasa. Avand in vedere ca anul asta ne cam achitam de obligatiile la nunta noastra, merita sa o cumpar doar daca vreau sa o transform in rochia vintage pe care s-o port peste 20 – 25 de ani, cand voi fi soacra mica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rochie-chimono din matase

Blandi zis „intram si la second” si-a intrat. Eu am ramas doua secunde lungi in urma ei, ca sa-mi revin dupa ce creierul meu a fost terenul involuntar al unui meci de wrestling intre „stil” si „haine second hand”. Cu preconceptiile ramase, cioburi-ciobulete, pe pragul magazinului, am ajuns sa inteleg destul de repede ca hainele bine ingrijite care vin din Occident aduc cu ele degajarea, nonsalanta si destuparea la cap care le face rubicondelor vestice viata mai usoara decat celor mioritice.

Plusuri: materialul de calitate, in mare dragoste cu pielea mea; V-ul decolteului, plasat strategic cu ultimii mohicani ai osaturii mele; manecile senzual orientale, care innobileaza la rang de gheisa bratele mele de muncitor cu ziua; imprimeul feminin.

Minusuri: ar fi avut nevoie de ajustari la bust – chiar si cu sutienul balconette, cu umpluturi in locurile esentiale, tot facea falduri bosumflate a dezamagire pe la piept. Unde mai pui ca mi-era mica! M-am intors cu premeditare spre Blandiana, care facea fotografiile, tocmai ca sa nu se vada in oglinda ca la spate imi lipsea suficient material incat sa poti croi o fustita nostima pentru o persoana cu marimea S.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Rochie gri cu imprimeu floral

Ce-ar fi sa lasam suspectii de serviciu sa-si traga sufletul nitel?, gandeste probabil Blandiana, in vreme ce trece pe langa satinuri, pe langa voaluri, pe langa alegerea previzibila a rochiei negre si vine la cabina de proba c-o rochie inocenta, cu bujori in obrajori, ca sa vada daca ne potrivim la bine si la greu.

Plusuri: cu exceptia bustului meu, caruia alaptarea prelungita nu i-a adaugat nici fermitate, nici volum pe unde trebuie, eu si cu rochia suntem in mari tandreturi in partea de sus. Decolteul e pe gustul meu, croiul se cambreaza in jurul taliei, dar lasa si loc pentru aperitivul de la nunta (macar).

Minusuri: lungimea asta ma face sa cred ca va scrie pe mine „gaina care mai bine se impiedica”. O balbaiala intre sexosagul unui genunchi care zambeste cu toti dintii si misterul unei rochii ce matura pamantul nu numai cu materialul propriu, ci si cu materialul din care sunt facute dorintele privitorului.

Blandiana mi-a zis clar ca nu-i o propunere de rochie de nunta, dar, daca tot suntem la locul faptei, sa-ncercam si ceva de toata ziua. Mi-a placut sfiosenia parca de anii ’60, dar cred ca rochia asta, care pe cineva mai subtire ar fi un alint vestimentar-cinematografic, cand e imbracata de mine esueaza in a fi o tinuta de casnicuta care flirteaza fara imaginatie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adevarata rochie „de nunta”

Protejata de prezenta consultantei de stil, mi-am putut face damblaua. Si-anume sa-mbrac una din rochiile consacrate pentru nunta, dar cu care nu m-as imbraca nici daca mirii m-ar plati cu triplul banilor pe care o sa-i pun eu in plic. Trebuie sa spun ca m-am distrat copios deghizandu-ma intr-o rochie de genul asta.

Plusuri: E perfecta pentru un bal mascat la care m-as prezenta in rol de nasa de cununie, cu picioarele umflate ca niste placintele bine dospite de la atata sarbe si ceardasuri. Musai de purtat cu coc Pantene!

Minusuri: decolteul fals, care nu lasa sa se iteasca nici macar un milimetru din crapatura care e musai sa existe intre sanii generosi pe care e capabil sa ii adaposteasca; bolerorul de gospodina cu manecile suflecate; cuplul obosit dantela-voal; dantela – suficient de abraziva ca sa fie potrivita pentru proiectele de tamparie DYI si suficient de rigida pentru a deveni o alternativa semnificativ mai ieftina la inelele gastrice.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alternativa la rochie

Stiu ca siluetei mele ii sta mai bine in rochii, dar nu le port decat atunci cand n-am incotro. Pentru ca ma frec intre picioare. Nu-i nimic orgasmic, ba dimpotriva. Cand port rochie – mai ales fara dresuri – coapsele se lipesc si se deslipesc vatamator unele de altele. Se lasa cu iritatii dureroase, care trec greu. Dar Blandiana zice ca am alternativa!

Plusuri: bluza e bestiala, fluida, toata numai complimente din foarfeca si din pensula, in niste culori vii, dulci, molcome. Pantalonii isi iau in serios cu maxima demnitate rolul de personaj secundar si-si dovedesc utilitatea. Completata cu pantofii pe care o sa-i vezi mai jos, tinuta e tinereasca, lejera, comoda, cu o eleganta ce se face remarcata intr-o sala de vestimentatii majoritar tepene.

Minusuri: totusi, vreau sa port o rochie!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pantofii ! Cu P mare

„Ce pantofi ai?”, intreaba Blandiana. Eu inventariez in gand: ghete, sandale de munte, sandale de mers pe jos, pantofi stil tenisi. „N-am!”, trantesc adevarul gol-golut.

Si nici nu stiu ce sa aleg! As vrea cu toc, dar stiu sigur ca nu pot sa umblu cu ei. Decat un toc de asistenta care lucreaza ture lungi in garzi la urgente, mai bine balerini – mi se pare cumva mai ostentativ asumata dezicerea de tocuri.

Blandiana aude ce trebuie sa auda: ca n-am curajul sa indraznesc. Si-mi plimba scurt pe sub ochi pantofii astia aurii, apoi trece la alte modele. Dupa o vreme, intreaba asa, ca-ntr-o doara, daca-i incerc.

Si-i incerc! Dintr-o data, pantofii aurii de care nu m-as fi atins pe raft pentru ca-s inalti si pentru ca-s aurii arata exceptional incaltati. Surpriza maxima – sunt chiar comozi! Si-n plus, au atata noblete si marinimie, incat transforma prin magie picioarele mele de rugbista in picioare de dansatoare implinita.

In loc sa aleg una din rochiile care imi placeau, dar erau prea scumpe pentru viata mea sociala, am ales sa cumpar pantofii astia, un plic asortat – „cu care te poti prezenta mai mult decat onorabil la orice eveniment, mult timp de-acum incolo”, m-a asigurat o Blandiana de-un optimism incorijibil. Mi-au ramas suficient de multi bani incat sa-mi iau cel putin un pachet intreg de plasturi! 🙂

Ce-am invatat de la consultantul de stil

Blandiana e o mana de om, mai mare veselia, exuberanta si adaptabilitatea decat ea! E naturala si nedidactica, iar asta face ca tot ce vine de la ea sa fie mai util decat o ‘lectie’ de stil. Presara informatia cu umor si cu genul ala de conversatie care te face sa-ti dai o palma imaginara peste frunte si sa te minunezi cum de n-ai stiut mai devreme ca sunteti facute pentru a deveni cele mai bune prietene. Am aflat de la ea ca:

• am o constitutie de para – am nevoie de accent vizual pe trunchi – decolteu, accesorii, imprimeu – si de un croi care sa-l echilibreze in raport cu soldurile
• corpul meu are marimi diferite – trebuie sa-mi asum faptul ca este o diferenta de 1 – 2 marimi intre emisfera nordica si cea sudica, deci e cazul sa-mi fac o relatie buna la un atelier care face ajustari cu mare pricepere
• accesorizarea potrivita da valente diferite aceleeasi tinute – sfat foarte util pentru mine, pentru ca prefer sa cumpar doua coliere, un bolero si trei modele de posete pentru a purta aceeasi rochie la nunta sau la un curs de parenting
• cel mai bun vestmant este atitudinea – in cazul fricoaselor ca mine, e nevoie ca bulgarele sa inceapa cu o imbracaminte mai indrazneata, sa-si adauge cateva straturi de ‘uau, nu arat rau deloc!’, pentru ca apoi increderea in sine sa creasca la urmatoarea sesiune de cumparaturi

La finalul aventurii prin magazine, am plecat acasa cu o tinuta pentru alt scop, cu o pereche de pantofi de care m-am indragostit ca o adolescenta si cu sfaturi valoroase despre cum sa-mi convertesc rochia rosie cumparata de capul meu intr-o rochie de nunta pe gustul meu. Cea mai scumpa achizitie mi s-a parut taxa de parcare in centru – 36 de lei, mai mult decat colierul pe care o sa-l iau la recomandarea Blandianei. Dar m-am ales cu cateva piese in dressing si cu multe idei grozave in cap, asa incat sunt bucuroasa sa recunosc ca un consultant de stil face toti banii!

Comments

comments