Dacă ai crescut într-o familie în care spălau şi lipeau pe faianţă pungile de lapte, iar acum mori de foame în timp ce mâncarea ţi se strică în frigider, înseamnă că nu ştii ce să faci cu experienţa de prepper a mamei tale. Păi nu-i păcat?
În faţa televizorului blocat pe Antena 3 nu zace doar pensionara care habar n-are de parenting. E chiar mama ta! Cea care a hrănit o casă întreagă dintr-un congelator mai mic decât un torpedou şi dintr-o cămară de veveriţă; a făcut minim 3 feluri de prăjituri la fiecare sărbătoare – chiar şi pe vremea în care ouăle se dădeau pe cartelă! A spălat maţe de porc la fântână, la -15 grade, şi a vâslit în cazane imense de zacuscă fierbând. În faţa televizorului zace un filon bogat de experienţă şi măiestrie în supravieţuire! Tot ce ai de făcut este să-i spui „hai, mamă!” şi-o să mănânci acasă la tine „ca la mama acasă”.
Cum salvează mama de la inaniţie o familie întreagă
Din apreciere şi recunoaştere, mama ta e în stare să facă şi o ciorbiţă, şi o tocăniţă. Dacă îi mai şi duci o serie de ingrediente şi-o rogi frumos, aşa cum te-a învăţat în copilărie, poate să-ţi facă:
- paste – e suficient să te uiţi la lustrul sucitorului pe care îl are de când s-a măritat ca să-ţi întăreşti convingerea că face cei mai fini şi galbeni tăieţei. Când e în chef, o poţi convinge să facă şi foi pentru lasagna, gnocchi cu dolveac sau tortellini cu urdă. Dacă nu reacționează bine la preparatele fancy, amintește-i de puțișoarele alea umplute cu silvoiță, care se fierbeau până pluteau la suprafața apei și apoi se tăvăleau generos prin pesmet, nucă măcinată și zahăr. „Gustul copilăriei mele, mamă!…”
- mixuri congelate pentru ciorbe – orice zamă tradițional românească are la bază aceeași Sfântă Treime de 3 – 5 ingrediente – morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină, ceapă. Orice gospodină care se respectă are un cuţit ascuţit de bărbatul familiei şi-o mişcare îndelung exersată de samurai al bucătăriei cu care decojeşte şi taie cubulețe mai repede şi mai precis decât un feliator electric. Mai rămâne doar să-i menţionezi volumul oalei desemnate pentru supa familiei tale şi te vei bucura de porţii farmaceutic precise pentru ciorbele tale.
- carne congelată porționată – orice încercare de prelucrare a carcaselor de patrupede ori zburătoare are drept condiţii necesare, dar nu suficiente priceperea şi timpul. Pentru că nu poţi da scroll prin aceste operaţiuni, e musai să treci prin ele într-un stil de şcoală veche care presupune pigulit, pârlit, tranșat și sortat pe căprării. Externalizând întreaga succesiune de operaţiuni către maestra incontestabilă care umblă cu capotul mamei tale, te alegi cu pungi de cărnuri sortate pe căprării, etichetate şi porţionate.
- carne congelată semi-preparată – după o viaţă de bătut covoare pe zăpadă, chiar şi unei mame cardiace îi va fi uşor să bată şi să condimenteze carnea pentru şniţele ori grătare; mâinile care te-au mângâiat pe creştet pot mângâia cu la fel de multă delicateţe gogoloaiele pentru chiftele şi perişoare; iar sarmalele vor fi umplute cu aceeaşi mişcare rapidă cu care îţi răsucea uneori urechile. Şi cu aceeaşi incontesabilă dragoste!
- supă de carne şi/sau legume – în casa părintească mai există kukta primită de ai tăi drept cadou de nuntă şi e atât de bine îngrijită, încât e perfectă pentru supe concentrate, care pot fi apoi porţionate în caserole de plastic recuperate de la iaurturi (vechile obiceiuri nu se schimbă!) ori în folii pentru cuburi de gheaţă. Ajunge să decongelezi rapid supa concentrată şi să fierbi în ea o mână de tăieţei de casă şi eşti gata să serveşti familiei supă de pui pentru suflet. Nu, găluştele de griş nu se pot congela, din păcate!
- aluaturi congelate – „e doar apă, făină, unt şi sare, mamă!”, o linişteşti tu când se dezice de ştiinţa preparării aluatului de tartă. Dacă e mai aventuroasă din fire, o poţi momi să-ţi facă tot felul de pateuri dulci sau sărate, pe care să le congeleze individual fără să se atingă între ele, ca să nu se lipească, şi să le reorganizeze apoi în pungi porţionate, gata să fie coapte pentru un mic dejun rapid sau o seară de familia-în-faţa-televizorului.
- mâncăruri congelate – în funcţie de compromisul pe care eşti în stare să îl faci în bătălia „proaspăt” versus „timp”, mami te poate ajuta pregătind şi congelând musaca, lasagna, cartofi cu smântână, sarmale, ciorbe de tot felul.
- conserve de legume / fructe – dacă „mâncarea cea de toate zilele” îi aduce mamei tale satisfacţia că, datorită ei, tribul a supravieţuit încă o zi, cămara îi dă bucurii de curator de artă. Încurajeaz-o să aranjeze frumos pe rafturi borcane cu zacuscă – mic dejun rapid / mâncare pentru delegaţii / cină de post. Şi să le pună alături borcane cu fasole păstăi, cu roşii şi usturoi, borcane cu mixuri de legume pentru lasagna, ragu, musaca, ghiveci, ardei ori gogoşari pentru umplut cu pasta pe care ţi-a pus-o deja la frigider, ketchup şi sosuri pentru paste.
- foi pentru prăjituri / cocături – foile pentru Albiniţă, Albă ca Zăpada ori Televizor se pot păstra lejer 2 săptămâni, în pungi bine închise, în răcoarea cămării pe care părinţii tăi nici acum nu au spart-o ca să-şi facă open space. „Comandă-i-le” mamei tale cu 2 săptămâni înainte de sărbători, programează-ţi o zi pentru umplutul lor cu cremă, cu 2 – 3 zile înainte de eveniment, şi n-o să mai poţi închide uşa de colindători care se întorc să-ţi recite întreg repertoriul. Şi biscuiţii ăia şpriţaţi, pe care îi duceai cu tine în tabere şi-i descoperai abia când ţi se terminau banii… Biscuiţii ăia sunt nemuritorii gustărilor şi devin tot mai potriviţi pentru părinţii care au trecut de spaima primilor 3 ani fără zahăr din viaţa odraslelor lor!
Cum salvezi tu de la sapă de lemn bugetul familiei
Acum, că ai deja minim un copil, ai suficientă maturitate încât să aprobi înţelept când spun că numai îndrăgostirea e spontană, tot restul de pre-me-di-ta-re. Şi dacă până şi pentru dragoste trebuie să munceşti ca s-o întreţii, n-o să te mire (prea tare) când ţi se confirmă intuiţia că pregătirea e cheia evitării falimentului. În loc să întâmpini fiecare din cele 3 inevitabile mese ale familiei tale ca pe o zăpadă care ia guvernul nostru prin surprindere de fiecare dată, blindează-te cu această mantră:
- planifică meniul săptămânal – ţine cont de evenimentele fiecărui membru al familiei (delegaţie, aniversarea colegului de grădiniţă), de preferinţele alimentare, de resursele din congelator / frigider / cămară şi adaugă-le ingrediente în cantităţi suficiente pentru maxim 2 porţii / membru de familie. Faci vedete din resturi, reduci pierderile, n-ai atacuri de panică la fiecare cină. „Săru’mâna pentru masă!”
- aprovizionează-te săptămânal – găseşte o sursă care e mulţumitoare ca varietate şi proximitate şi mulţumeşte-te cu gândul că ce-ai pierdut ca bănuţi câştigi ca timp. Fă-ţi lista de cumpărături pe baza planului şi ţine-te cu dinţii de ea.
- găteşte – fă carnea separat, pentru a-i putea face 1 – 2 garnituri diferite; păstrează la frigider o parte din ragu-ul de la lasagna şi pune-l într-o musaca; foloseşte friptura rece pentru sandvişuri, shaorme sau alte preparate la pachet, care pot fi mâncate chiar şi la volan
- urmăreşte produsele de sezon – dacă iarna dai chiar şi 24 de lei / kilogramul de roşii cherry, la vară le iei cu… maxim-maxim 5 lei/kg? Iarna încearcă să le înlocuieşti cu pastă de tomate, bulion, roşii la borcan sau orice altceva ştie mama ta să conserve (şi-ai face bine să înveţi şi tu).
Dar resuscitarea relaţiei cu mama ta, mai ales de când ai făcut-o bunică, nu-i doar despre machiavelismul gastronomic şi financiar. Şi nu-i doar o schemă inteligentă de a direcţiona buna ei intenţie, prost plasată din punct de vedere al parentingului modern, spre intrarea din spate în familia ta. E despre recunoaştere, apreciere, recunoştinţă şi dragoste exprimate fix pe limba în care ţi-a mărturisit şi ea dragostea ani la rândul, când te îndemna să mai iei un copan, să mai mănânci o felie. E despre „te iubesc, mamă. Sărut mâna pentru masă!”
No Comments