Sambata dimineata m-am trezit obligata de vorbaria stelutei. Imi doream sa-nchid ochii si sa dorm o intreaga noapte polara. N-a fost chip. M-am ridicat la semiverticala si, cu ajutorul pernelor de pe canapea, am stat proptita ca un pensionar sprijinit in geam de rudele care vor sa incaseze macar inca o luna de pensie, inainte ca treaba sa se imputa de-a binelea. N-am avut vlaga nici macar sa duc la gura cana de cafea. Dar m-am urnit catre sport stiind ca e singura mea sansa sa-mi revin. Si-am tras dupa mine toata familia – steluta si tatal fotograf de nevoie.

Lucian habar n-avea ce-l asteapta! Dar s-a adunat rapid si-a pus la cale un circuit de distractii care-a tinut-o pe steluta cu mintea in priza, cu entuziasmul peste nivelul de adrenalina si, din cand in cand, cu mana la piept – ca de-acolo ni se taie tuturor rasuflarea. Nepoata de sportivi de performanta si fiica de oameni mai iubitori de sport decat lasa aparentele sa se inteleaga, a alergat surprinzator de mult, cautand mingile puse sau ascunse pe sau sub conuri.

Cata vreme eu si colega mea ne-am vazut de oftaturi si icnete, Mara a facut deliciul sportivilor din sala si a continuat sa descopere ce ce amuzant e sa te rostogolesti pe saltea sau sa te strecori pe sub garduri.

Am fost cum nu se poate mai mandra de ea si trebuie sa recunosc ca mi-a depasit asteptarile! A alergat aproape la fel de mult ca noi, a ascultat instructiunile si s-a lasat captivata de joaca. Pentru ea chiar asta a fost – o joaca amuzanta si dinamica. Si zice ca mai vrea!

Din motive evidente din pozele de mai jos, cred cu tarie ca sportul trebuie sa faca parte din vietile noastre. Pentru placere, pentru sanatate, pentru integritatea mintala. Si cred ca genul asta de joaca e perfect pentru cei mici – pentru a-i familiariza cu capacitatile corpului lor, pentru a-i face sa detina controlul asupra miscarilor lor, pentru a-i relaxa si a-i umple de energia buna pe care ti-o da viata traita, nu vegetata. Ea s-a distrat. Si trebuie sa recunosc ca si eu – e pentru prima data in viata mea cand cred cu tarie ca numai extragandu-ma din pat si tarandu-ma la sport pot sa ma intorc acasa in pasul strengarului. Multumesc, Lucian!