„He walks lonely up the street / Looking solely at his feet…” Dupa care intra intr-un local, se aseaza in fata ei, scoate palaria – ca e binecrescut si se respecta respectand. „And presents her with the pictures saying / These are just ghosts that broke my heart before I met you”.
The ghosts. That broke my heart. Before I met you. Iata-le. Scot asii din maneca, ii intind pe masa si constat ca nu-s asi, doar amintiri statice despre sentimente inca in derulare. Ca de aia ‘frant inima’.
Ea: „lover, please / do not fall on your knees / it’s not like I belive / in everlasting love”. Adica. Ma laaaashi… Adica. Stiu. Tu mi-ai rupt-o, tu mi-o coase. Dar, totusi. Nu cred. Asa incat. Revino-ti. Sprijina-ti fruntea de umarul meu gol. Doi amanti care-si plang incrucisat pierderile. Ti-am mai zis: nu cred in dragostea eterna.
Nu mi-e bine. Sunt singur si far’ de puteri. Bantuit de fantomele astea pe care le plang, desi m-au avariat. Pana-ntr-atat ca stau aici, in fata ta, si refuz ce-mi dai, pentru ca vreau sa vina din alta parte. Si stiu ca e gresit. Dar nu pot sa nu. Sunt singur.
It’s not like I believe in everlasting love. Trebuie doar sa ai detasarea/puterea sa te agati de cineva si sa ai nitzica incredere. Nu mult, orice minune care se respecta expira negresit dupa 3 zile. Dar… uite, iese un cantec frumos.
S-asculti Laura Marling, Ghosts.
No Comments