Loading...

Cum să devii un copywriter bun – 7 condiţii esenţiale, dar nu suficiente

copywriter

Fără falsă modestie: talentul nu se învaţă! Îl ai sau nu-l ai. Dar te poţi strădui să devii un copywriter decent, ba chiar bun, dacă ţii cont de câteva idei:

  1. citeşte – înainte de orice altceva, citeşte! Beletristică, literatură de specialitate, prospecte farmaceutice, ghiduri tehnice. Lectura diversă e un fel de călătorie socio-culturală în care ai ocazia să te întâlneşti şi cu tine. E bine să înveţi să asculţi dacă vrei să le vorbeşti altora cu miez.
  2. respectă limba în care scrii: asigură-te că ştii foarte bine şi respecţi regulile de ortografie şi de punctuaţie – indiferent de dispozitivul de pe care scrii sau de mediul în care publici. E de datoria ta să dezactivezi autocorrect-ul de pe smartphone, să nu defilezi cu un dublu standard, acceptându-ţi în reţelele de socializare greşeli de scriere şi să ai un vocabular realmente bogat.
  3. antrenează-ţi simţul umorului: chiar dacă ești copywriter de texte pentru stand up comedy, e bine să-ţi exersezi mintea cu jocuri de cuvinte, de conotaţii şi de înţelesuri, pentru ca să poţi crea stări şi emoţii diferite, utilizând jucăuş vocabularul.
  4. observă oamenii: mergi cu autobuzul, scoate-ţi căştile din urechi şi ochii din telefon, stai pe o bancă în parc, aşteaptă la coadă la poştă, trage cu urechea la discuţia dintre părinţi şi copii, dintre hipsteri şi vânzătoare, dintre fetele ieşite doar ele la terasă. Intră tu în lumea lor, vezi care le sunt valorile, principiile, nevoile, dorinţele. Vezi ce-i mână pe ei în luptă, ca să nu-i deportezi în lumea ta, în urma unui insight greşit. (Ca să nu ajungi la utopii de genul cozonacului de la Boromir: Fix aşa-şi declară femeile iubirea: făcându-le inimioare de la distanţă bărbaţilor pe care îi cuceresc pentru că le cunosc slăbiciunea pentru cozonac din comerţ…)
  5. respectă-ţi audienţa: nu-ţi subestima targetul, limitându-l la câteva formulări uzate moral, cu scuza că-n online toată lumea are o atenţie de tip scroll. Nu-ţi fie frică să foloseşti cuvintele de sărbătoare din dicţionar – cititorii tăi le vor recunoaşte şi înţelege, chiar dacă nu le folosesc în discuţiile lor de zi cu zi.
  6. găseşte-ţi stilul: e mai bine să ai un stil care nu se potriveşte oricărei comenzi, dar care e recognoscibil, decât unul mediocru. Faptul că vorbeşti unui tip de audienţă nu e nişare, e specializare.
  7. limitează-te la temele în care excelezi: oricât de mult te-ai documenta, nu vei putea niciodată să scrii la fel de convingător şi despre absorbantele de noapte, şi despre înlocuitorii zahărului ori despre terapiile alternative. Alege teme pentru care ai un interes intrinsec, care te pasionează – vei scrie mai uşor, mai repede şi mai veridic despre ele.

De cele mai multe ori, consecvența în autoexigență, în simțul măsurii și în empatie fac mult mai mult decât sporadicele sclipiri de talent orbitor. Hai, că se poate!

 

Lecţiile bătăii (şi cod de reducere la conferinţa Alethei Solter despre disciplina fără pedepse)

disciplina fara pedespe si recompense 2

“După ce ţi-am rupt a patra oară foaia din caietul de caligrafie, ţi-am tras o palmă. Te-ai uitat la mine cu o privire care m-a făcut să-mi jur că mai bine-mi pică mâinile decât să mai ridic vreuna asupra ta”. Mama era tânără, spăla pe jos prin bucătărie şi îmi urmărea temele după ce ieşise din schimbul de noapte. Eu nici nu ţin minte momentul, deci n-am ce ierta. Dar din bătăile pe care nu mi le-a dat am învăţat că problemele se rezolvă altfel.
.
“Dacă trecea de ora patru, cinci după-masa şi tata nu ajungea acasă, luam pe mine toţi pantalonii disponibili. Chiar dacă era vară! Ştiam că mă aşteaptă încă o bătaie. Indiferent de motiv…” Tatăl lui era şi el destul de tânăr, avea o mână la fel de grea ca şi munca. Dar bătăile pe care i le-a dat l-au învăţat că loviturile nu rezolvă nimic. Ba dimpotrivă!

Şi-atunci cum se face că, deşi suntem doi părinţi care refuzăm bătaia ca unealtă de disciplinare, ne trezim uneori ameninţând cu pedepse care nu se materializează? Desigur că interzicerea îngheţatei până la sentimente mai bune faţă de spălatul pe dinţi nu se compară cu 5 lovituri cu furtunul maşinii de spălat. Dar de ce e pedeapsa atât de tentantă?

Capcanele din munca de acasă

freelancer imi fac munca de acasa

Când spun “…îmi fac munca de acasă”, unica reacţie implicită e “mvaaaai, ce faaaaain!…” Anunţ pentru toată lumea care strecoară printre dinţi invidia deghizată în felicitare: nu vă lăsaţi furaţi de mirajul lui “de acasă”, şi pentru un freelancer accentul cade pe “lucrez”!

Aletha Solter şi conferinţa despre terenul minat dintre pedeapsă şi consecinţă

conferinta aletha sother cluj 9 iunie 2018

Autodenunţ: din nedoritoare de copii, m-am trezit dintr-o dată luptătoare fanatică împotriva lui “nu”. Mi-am dat seama că ceva nu e 100% în regulă când am auzit-o pe steluţă reinventând vocabularul – nesoare, nefrunze… Şi m-am trezit la realitate când am început să citesc despre puterea formatoare a limitelor. Chiar şi a celor care încep cu “nu”. Îmi este încă foarte greu să discern rapid între pedeapsă şi consecinţă. Şi-mi pun speranţele în conferinţa susţinută de Aletha Solter pe 9 iunie 2018, ca să mă lămuresc şi să prind curaj.

Hai, mamă!…

hai mama

Hai, mamă!… Adu-mi lapte de pasăre cu stafide și vino cu mine la duș. În spitalul ăsta nu-i decât o cabină, și aia fără perdea. Uite, mamă, cu ce hemoroid m-am pricopsit azi-dimineață, când am născut…

Hai, mamă!… Vino să dormi la noi peste noapte. Suntem doar noi două. Nu trebuie să faci nimic altceva decât să sforăi sfios într-un pat care nu-i patul tău de acasă, dar știu că n-ai să zici nimic despre asta. Faci totul pentru că te știu aproape de mine.

Seminţe tradiţionale pentru oameni voluntari

seminţe tradiţionale ecoruralis

Pe Raluca de la Ecoruralis e uşor să o judeci greşit la prima vedere. Brunetă, cu tenul măsliniu şi cu un tatuaj colorat şi vizibil pe ceafă pare departe de stereotipul omului care lucrează pentru a salva planeta. Asta până când deschide gura şi faptul că e mangalioată (man-ga-li-oa-tă din Man-ga-li-a) e de departe printre cele mai puţin interesante lucruri care-i ies din minte.