Loading...

“Doar ţiţi rămâne mică” creşte la sânul comunităţii

Doar ţiţi rămâne mică - poveste alaptare prelungita si intarcare blanda

“Doar ţiţi rămâne mică” s-a putut transforma din poveste în carte numai cu ajutorul comunităţii. Al tuturor acelora care au acţionat într-un fel, promovând proiectul ori contribuind financiar. Iniţiativa şi acţiunea fiecărui susţinător este cu atât mai impresionantă, mai autentică si mai valoroasă, cu cât nu e rezultatul presiunii sociale, ci o decizie independentă în marea majoritate a cazurilor. Fără să simtă că face parte dintr-o „mişcare” sau dintr-o „acţiune”, fiecare a decis în dreptul său să afirme public nevoia pentru un asemenea proiect educativ. Iar acum povestea continuă să crească la sânul comunităţii pentru că împărtăşim câteva valori fundamentale.

9 obiceiuri alimentare sănătoase pentru părinţi şi copii

9 obiceiuri alimentare sănătoase pentru familiile cu copii

L-am urmărit pe Jamie Oliver vorbind despre cauzalitatea dintre obiceiuri alimentare sănătoase şi speranţa de viaţă în timp ce asudam pe bicicleta de cameră. N-a spus nimic nou, dar a pus informaţia într-o perspectiva nouă. Care m-a făcut să înţeleg că noi – eu, tu, şi tu, şi tu – suntem cei cu “pita şi cuţitul” în mână. Şi că noi, cei mulţi şi mărunţi, avem puterea de a porni schimbarea atât de necesară pentru noi şi pentru copiii noştri.

E clar că-i greu să opunem rezistenţă unui sistem în care autolegiferarea marilor producători de mâncare procesată şi lipsa de intervenţie responsabilă a statului par să ne condamne la întâlniri premature cu o groapă suficient de mare încât să torni fundaţia unei mici cabane. Dar putem face şi altceva decât să înghiţim ce ni se îndeasă pe gât. Putem schimba lucrurile la nivel microscopic – pentru că celula familiei e, nu-i aşa?, baza societăţii. Iar schimbarea din casă şi de pe masa noastră e spre binele nostru şi-al următoarelor două generaţii.

“Doar ţiţi rămâne mică” e gata să pornească spre voi

Coperta Doar titi ramane mica

UPDATE ianuarie 2018: Tirajul de cărţi tipărite în urma campaniei de crowdfunding s-a epuizat. Pentru că interesul este mare, intenţionez tipărirea unui nou tiraj – sper că va fi disponibil cel târziu la început de februarie 2018. Dacă termenul nu e prea îndepărtat pentru tine şi crezi că poţi aştepta, te rog trimite-mi precomanda ta urmând “instrucţiunile” de mai jos. Înainte de a începe expedierea comenzilor din noul tiraj, te voi contacta prin email ca să-mi confirmi sau infirmi comanda.

Mulţumesc pentru susţinere şi sper ca răbdarea să-ţi fie răsplătită de poveste!

“Doar ţiţi rămâne mică” este prima poveste românească ilustrată despre alăptare prelungită şi înţărcare blândă. Începută ca o poveste spusă între patru ochi – ai steluţei şi ai mei – a fost adoptată de comunitatea care i-a finanţat publicarea în campania de crowdfunding.

Mai bine de jumătate din tirajul finanţat prin crowdfunding este rezervat acelora care au investit în acest proiect. Pentru că numărul de cărţi disponibile este prea mic pentru a fi distribuit în vreo librărie, cartea se poate comanda doar online.

Cum poţi să comanzi cartea “Doar ţiţi rămâne mică” ?

Poţi comanda cartea completând formularul acesta:

Cât costă cartea “Doar ţiţi rămâne mică” ?

Cartea costă 30 de lei şi toate comenzile se expediază cu plata ramburs.

Comenzile de minim 10 exemplare se livrează gratuit prin curier

 

Cum de gestiunea comenzilor se ocupă o singură persoană, respectiv eu, contez pe înţelegerea şi răbdarea ta.

“O poveste de iubire” – despre consoanele-instrument si vocalele-sentiment

O poveste de iubire de Victoria Patrascu, ilustratoare Veronica Neacsu

Mo e un elefănţel căruia viaţa îi face o operaţie pe inimă deschisă. În urma camionului ce-o duce pe mama lui spre un circ ambulant, Mo rămâne cu O. Cu sunetul regretului, al uimirii, al curajului fricos, al singurătăţii cu ecou, al furiei îndreptăţite. Rămâne cu un sunet-sentiment. E singur cu un sine mare, rotund si vocal.

Retetele transmise peste generatii sunt sprijinite sa ajunga si peste hotare (I)

sprijin pentru producatorii agricoli care vor sa exporte

Anul trecut a fost primul an în care zacusca făcută de soţul meu a trecut peste graniţele familiei noastre. Anul acesta “clientul” a revenit cu o ladă în care pregătise deja 30 de borcane goale. Aşa că am suflecat mânecile a trei generaţii, am copt şi am pigulit 40 de kilograme de vinete. Reţeta moştenită prin încrengătura arborelui nostru genealogic a rodit frumos, ne gândim deja la export: anul viitor o să facem zacuscă şi pentru un vecin şi doi colegi de serviciu.

Minciuna cu Moşul aduce în dar experienţa de a împărţi

mos craciun pentru copiii sarmani

Câteva din puţinele jucării ale steluţei îmi stau pe cap. Chiar dacă ele-s aşezate frumos, pe un dulap. Aşa că m-am gândit să premeditez expulzarea lor într-un scenariu despre generozitate, altruism şi alte atitudini din gama de îngrijire personală a sufletului. Mă şi vedeam în postura de mamă regulamentară, care predă cheia înţelepciunii noii generaţii ce-i creşte-n bătătură. Atâta doar că am căzut singură în groapa pregătită pentru inocentele pluşuri.

Nu doar dragostea vine din inimă. Ci şi onestitatea (sau cum stăm cu tipărirea poveştii “Doar ţiţi rămâne mică”)

doar titi ramane mica

Întâi a fost un „nu” mut din partea editurilor. Apoi a fost un lung şir de „nu pot”, „nu ştiu”, „nu mă inspiră” din partea ilustratoarelor pe care le-am abordat. Toate n-au făcut decât să mă asmute – sunt fix berbecul proverbial, cel care insistă să dea cu capul. Apoi a fost frica: să mă expun? Şi dacă nu reuşesc? Dacă „mă fac de râs”?… Şi-am plonjat în necunoscut, după un brânci drăgăstos din partea jumătăţii mele: “fă-o, va fi bine!” 

Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

pentru unii muma pentru altii ciuma

Sătulă să aştepte cavaleri rătăciţi în universul ei paralel, Dana Babana s-a dezbrăcat de turnul de fildeş în care domnea şi-a pornit să-şi caute un om. A dat peste purtători de armuri care i-au lăsat inima acolo unde-i stăteau picioarele, iar speranţele – mult sub colbul de sub tălpi. Când a găsit, în cele din urmă, un soldat bogat în bun-simţ, l-a cerut de bărbat. Iar el a cerut-o de mama copilului lor. Fază la care curajul Danei Babana s-a scurs pe apa sâmbetei. Şi nu s-a mai întors decât atunci când i s-a rupt apa.

Cum sa cresti ca parinte

evolutionary parenting

Anul ăsta am început o viaţă dublă, de orăşeancă în timpul săptămânii şi de ţărancă de weekend. Agricultura în deplasare îmi oferă neaşteptate revelaţii filosofice. După euforia produsă de primele răsaduri care-au supravieţuit nepriceperii mele, m-au năpădit buruienile realităţii. Parul care trebuia să sprijine plantele rămăsese mic. Ca un părinte care uită să mai crească şi el.

Evident că n-o să cumpăr araci telescopici numai ca să-mi susţin parabola în următorul sezon agricol. Dar încep să dea în pârg în mintea mea nişte intuiţii care spun că parentingul pe termen lung nu-i decât secundar şi implicit despre copii. Odată ce-ai compostat terenul relaţiei cu copilul tău cu dragoste orbească şi răbdare fără tutun, e cazul să te ocupi de tine, ca adult. Să-ţi întreţii inelele de creştere pe care se caţără spre lumină puiul tău. Să te cultivi. Să devii. Să evoluezi.