Loading...

De ce nu-mi plac glumiţele cu tentă sexuală făcute de părinţi pe seama copiilor. Mai cu seamă cele făcute de părinţi de fete!

educatia sexuala la copii

Pe la 3 ani, steluţa l-a văzut pe prietenul ei de joacă făcând pipi la toaleta noastră. A încercat şi ea să facă pipi din picioare. A reuşit, doar că nu în wc, ci pe jos. Sunt sigură că experimentul a lămurit-o că băieţii şi fetele sunt construiţi diferit. Dar cred – şi sper! – că nu înţelege absolut nimic din glumele pe care le fac alţi părinţi despre puşca pe care trebuie să ne-o cumpărăm, ca părinţi de fată, şi despre ce presupun adulţii, glumind, că se întâmplă când un băiat şi o fată rămân singuri în cameră. 

Suntem cei mai bătrâni dintre părinţii cu care ne întâlnim. Şi, ar zice unii, cei mai lipsiţi de umor. Pentru că, nu-i aşa?, fiecare delimitează altcumva insinuările de glumă, conotaţiile de prejudecăţi. Şi, desigur, nici unii dintre cei din jur nu-şi educă în mod conştient copiii pentru a deveni prădători sexuali ori măcar seducători în serie mică. Dar cum poţi creşte copii independenţi şi respectuoşi când accepţi, fie şi la nivel de glumiţă de sufragerie, că o fată rămasă singură cu un băiat are nevoie de protecţia tatălui?

Cred că ajungi să nu mai guşti sub nici o formă glumiţele pe seama copiilor, mai cu seamă când ai şi tu unul, fie că e fată ori băiat, atunci când, ca părinte:

  • eşti cel care începe educaţia sexuală a propriului copil – îi confirmi diferenţele anatomice printr-o pereche de cuvinte care denumesc organele genitale, nu un termen unisex. Faptul că alegi o denumire ştiinţifică ori o formulare din folclorul rural mi se pare mai puţin relevant, important e ca cel mic să ştie că băieţii şi fetele sunt diferiţi.
  • continui educaţia sexuală şi rămâi principala sursă de informaţii corecte şi complete, la nivelul puterii de înţelegere a copilului – îi rămâi alături prin transformările prin care trece corpul, le numeşti, le explici, le confirmi firescul şi dovada de sănătate atunci când încep erecţiile, poluţiile ori menstrele.
  • înţelegi şi transmiţi faptul că educaţia sexuală nu se rezumă la sex, ci implică şi adoptarea ca valori ale familiei egalitatea în drepturi între femei şi bărbaţi, dreptul de a spune “nu” al ambelor sexe, relaţia strânsă între viaţa sexuală şi viaţa afectivă. Din perspectivă de mamă de fată, m-aş bucura ca şi băieţilor să li se sublinieze faptul că au exact aceeaşi responsabilitate şi aceleaşi obligaţii faţă de copilul conceput. Dar asta presupune ca şi băieţilor să li se dea şansa să fie profund alfabetizaţi emoţional, să îşi manifeste trăirile, să aibă exerciţiul empatiei şi al grijii.
  • crezi în discernământul sexului slab şi în dreptul lui de a decide – adică formezi fetiţe care vor creşte pentru a rămâne voluntare, puternice, în stare să hotărască pentru ele şi creşti băieţi cărora le-ai repetat îndelung că trebuie să respecte libertatea de decizie a femeilor în privinţa relaţiilor platonice sau carnale.
  • ai încredere în copilul tău – pentru că i-ai răspuns întrebărilor atunci când au fost puse, pentru că i-ai dat informaţiile şi explicaţiile cerute, pentru că l-ai antrenat să-şi folosească judecata şi să-şi asculte inima, pentru că are o lungă practică în a se pune în locul altora, pentru că l-ai văzut crescând echilibrat, omenos, sufletist
  • copilul tău are încredere în tine – pentru că i-ai fost cu totul alături, dintotdeauna, în orice şi ştie că-i vei fi alături pentru totdeauna, orice ar fi.

Până la vârsta asta, steluţa a văzut că băieţii sunt diferiţi de fete, că tac-su e diferit de mine prin părţile esenţiale. Fără să-mi fi propus anume lecţia, nu m-am ferit de ea în timpul igienei specifice menstrei. Ştie că bebeluşii sunt născuţi de mamele lor, nu livraţi de berze. Ştie că bebeluşul se formează dintr-o celulă a tatălui care întâlneşte celula mamei, în timpul “îmbrăţişării speciale”. Încă n-am povestit despre cum se întămplă ea de fapt.

I-am dat toate informaţiile acestea şi vom continua să i le dăm pentru că vrem să aibă o atitudine sănătoasă, demnă, integră şi asumată faţă de sine şi viaţa ei sexuală, cu toate implicaţiile ei profunde. I le dăm pe măsură ce le cere şi, câtă vreme e doar un copil, glumele pe care le facem pe seama copiilor rămaşi singuri în cameră nu duc înspre sexualitate, ci cel mult spre nevoia de a zugrăvi un perete fircălit cu creioane ori de a spăla un covor presărat cu sclipici.

Facebook Comments

Comments

comments

You might also like

No Comments

Leave a Reply